In fiecare an, Grecia ne-a surprins altfel. De data aceasta ne-a aratat o alta fata: 2 zile de furtuna cum numai in filme am vazut. Am avut casuta pe plaja, deci … imaginati-va!

Ne-a picurat in casuta, am trait cu spaima cateva ore: intensitatea vantului, fulgerele nenumarate si tunetele puternice (unul a fost destul de aproape de noi, i-am simtit vibratia in pardoseala casei), una dintre furtuni am prins-o in sat, la cina – noi panicati, intrand in restaurant, unii barmani ramanand la bar, afara, semn ca ei sunt obisnuiti cu asemenea furtuni. Am avut parte si de o pana de electricitate…. Yuuuhuuu!

In concedii, nu alegem plajele amenajate, ci cautam unicitate, culori, salbaticie. Am gasit putine locuri, multe populate la maxim de sezlonguri, lucru care ma ducea cu gandul la stirea cu statiunea Eforie – supraaglomerata. Si nu este o zona populara, dar totusi ….

Anul acesta, evident, am inchiriat barca in ultima zi. Daca anul trecut va spuneam de super valurile intampinate, de agitatia marii si de teama scufundarii, anul acesta a fost mai bine. La mijlocul zilei s-a inorat si valurile usor usor s-au format. Nu au fost la fel de puternice, dar le-am simtiti prezenta.

In rest, am vazut zecile de arici de mare si am hranit broscutele testoase de langa a noastra casuta. Am facut dus in aer liber si am incercat diversitatea fructelor de mare. Localnicii nu sunt asa ospitalieri in aceasta zona, nu sunt la fel cum ii stiam, iar gyrosul are mustar si nu tzatziki 👎

Am plecat oare pe picior gresit? Pentru ca am plecat la doctor de urgenta fix in ziua “evadarii” (asta e o alta poveste, acum totul e bine).

Tina, s-a distrat indiferent de vreme. S-a balacit chiar si in apa mai rece, evident a mers doar in picioarele goale, a super inotat cu aripioarele – desi una era doar de forma. In masina, la intoarcere: “-Mi-a placut in concediu, la aceasta casuta. Cand mai venim in vacanta?; – La anu’, Tina; – Ohhhh, abia la anul???”. A vorbit muuuuuulttt si a fost super activa si fara frica.

Drumul de 9-10h, a dormit foarte putin in masina, era nerabdatoare sa ajungem, valabil pentru ambele sensuri (desi am plecat la 03 dimineata). Scaunul auto super comod, am mai zis si o repet: bestial!

Asadar, nu am vazut nimic spectaculos, exceptie facand furtunile.

“Draga Lefkada ramai locul nostru de suflet!”

Cu amintirile astea am ramas … ah! Si cateva poze:

Goodbye Greece!