Va povesteam calvarul prin care am trecut si va spuneam ca mai am de tras, insa, gata s-a terminat!

Doctorul care mi-a pus stentul mi-a comunicat faptul ca poate sa-mi faca uretroscopie si scoaterea sondei doar intr-o zi anume, deoarece atunci este el de garda.

Calculand zilele, intervine ceva: menstruatia. Discut cu doctorul si imi spune ca interventia nu poate avea loc daca este un flux mare. Ma panichez, deoarece asta ar fi insemnat sa stau mai bine de o luna de zile cu acel stent, total incomod la mers: nu puteam merge nici mult, nici repede si toata ziua eram la baie.

In nebunia mea, imi contactez doctorul ginecolog, doctorul care mi-a oferit Graunta. Il rog sa-mi prescrie medicamente pentru amanarea menstruatiei, povestindu-i situatia si disperarea. Insa, dansul a fost prea simplu in explicatii: schimbati urologul!

Aveam 400 de intrebari, idei si ganduri. Toate imi dadeau cu virgula. Ce ma fac? Si unde ma duc?

Am primit recomandarea unui doctor din spitalul Colentina (am cautat pareri despre dansul si toate la superlativ), care, dupa ecografie, radiografie si analize, imi spune senin: “Sa fiu sincer cu tine? Ai stentul degeaba. L-au pus sa scape de tine. Dar pentru siguranta, facem CT si vedem.”

Poftim????

Da, da, da… am facut si CT-ul, iar lucrurile au fost simple: nici urma de piatra! Curata ca lacrima – puteti observa si poza! Mi-a scos stentul si … acum sunt bine.

Shit happens!

(Stiu ca finalul e sec, dar fix asa m-am simtit si eu: sec).