Povestea pe scurt: aprobarea alăptării în public pentru unii reprezintă o rușine!

Mi-au apărut brusc postările unui fost profesor din facultate care era total în dezacord cu această lege, blamând-o, postând de nenumărate ori, urlând, cât de oribil, grețos și cu tente sexuale este hrănirea bebelușului în public, despre indecenta femeii, ba chiar mai mult, își permite să dea sfaturi mămicilor, cum să procedeze în restaurante. Și mă opresc aici povestindu-vă răspunsurile dânsului la comentarii, pentru că au fost multe și de toate felurile.

Cum să vezi un act vulgar, indecent, cu note sexuale atunci când o mama își alăptează copilul? Cum poți da sfaturi atunci, când tu, nici nu ai născut, nici alăptat? La cine este problema atunci când, mintea ta, vede altceva decât hrănirea copilului? Mă întreb la cine este problema?

O astfel de persoană îndrăznește să dea sfaturi, deși, repet, nu a trăit pe pielea sa așa ceva, sfaturi despre felul în care, noi mamele trebuie sa ne hrănim copiii în public: cu biberonul. Deci am râs teribil, inițial, însă, ulterior, mă treceau cele mai oribile stări, pentru că vorbea serios. Cum îți poți da cu părerea? Cum poți pune totul într-o oală? De ce vezi toți copiii la fel? Ce ne facem cu acei copii care nu acceptă biberonul?

Și se comentează deși nu exista habar de nimic: nu cunoști cum este trimestrul al IV-lea, când bebelușul stă lipit de mama sa, inclusiv de sânul, pielea și mirosul său, când nu cunoști că bebelușului i se recomandă hrănirea exclusivă la sân până la 6 luni, iar vârsta de 2 ani este, în prezent cea mai întâlnită pentru încărcare, fiind o alegere sănătoasă, când nu știi că ORICE trece la sânul mamei și că astfel se setează conexiuni (apariția dințișorilor, episoadele de febră etc).

Dacă am plămădit un copil, asta nu înseamnă că sunt privată de viață și că trebuie să stau sechestrată în casă. De cele mai multe ori, copiii sunt alăptați la cerere, laptele înlocuind atât starea de foame, cât și pe cea de sete. Și sunt sigura ca nici asta nu știai. NU are ceas și nu știe ca TU privești alaptarea cu greață sau cu tente sexuale. El așa se hrănește! Cum tu la masă folosești tacâmurile, așa se hrănește un copil  în prima parte a vieții.  Woooww! Surprinzător, nu? Nu te așteptai, credeai că se naște și automat știe să mănânce impecabil. Oare voi cum v-ați dezvoltat? Oare toți ați fost hrăniți de mamele voastre cu fripturi?

Josnic! Patetic!

Mentalități învechite și de toată rușinea.
Nu ne fluturăm sânii când hrănim, ba folosim eșarfe, ba încercăm să fim cât putem de discrete. Dar dacă tot sunteți atât de revoltați și degustați, dar și cu mintea bolnavă, de ce nu faceți o petiție? De ce nu propuneți o lege de interzicere a fustelor și pantalonilor scurți? Sau interzicerea topless-ului la plajă? Oare aveți o problemă și cu animalele care se hrănesc la sânul mamei lor?

Vă este atât de simplu să criticați fără să cunoașteți nimic! Voi nici nu știți cât ne chinuim să alăptăm. Eu am făcut-o pentru a-i oferi ce e mai bun, atât cât am putut și am avut posibilitatea, fiind o norocoasă, deoarece, unele mămici chiar dacă își doresc, nu reușesc, din păcate. Dar voi nu aveți habar, domnilor, de canale înfundate, perle de lapte și frisoane, febră, sânii plini de gâlme în perioada înțărcării.

Și când ma gândesc ca domnul respectiv mi-a fost profesor și îl situam pe o treaptă înaltă, cultă și cu o minte dezghețată, ca pe majoritatea profesorilor mei, de altfel. Profund dezamăgită!

Și apropo: de când au bebelușii nevoie de o lege care să le permită să fie hrăniți? De când e nevoie de aprobarea celorlalți? DE CÂND?