Ce au ei și nu avem noi? Deși de la un anumit punct toți suntem copii, copiii mamei și tatei, cu sufletul plin de Boni-Bom și baloane.

Ei au miros de lapte cu vanilie, au miros de bebeluș.
Au pielea fina, de catifea.
Au dependența aceea nebună, de noi, mami și tati.
Au puteri miraculoase, stârnindu-ți surâsul la fiecare zâmbet sau gângurit al lor. Ai observat că, de obicei, când discuți cu un bebeluș vocea ți se preschimbă, devenind, la rândul tău copil mic?

Ooo da! Și au puteri pentru orice. Orice suferință, orice durere, orice teamă, ei spulberă tot.

Ei nu cer multe, cer iubire, cer alint, masaj, pupici.

Față de noi, ei sunt puri și dețin un grad de încredere în tine, amețitor și nemaiîntâlnit. Pentru ei, universul și fericirea înseamnă atât: conexiune, lăptic și brațele și mirosul mamei.

Ei pot preschimba „nimicul” în tot și urâtul în frumos.
Pentru ei, noi, suntem cei mai frumoși, indiferent de intensitatea ridurilor.
Pentru ei, noi suntem cei mai puternici.

Iar pentru noi, ei sunt Galaxia!

La mulți ani copilașilor!