Sentimentul cel mai puternic este atunci când cineva îți laudă pruncul.
Și tu îl cunoști, îl știi răzgâiat în preajma ta, știi că urlă când e obosit, știi ca bate din picior să obțină ceva, știi cât de multe și ciudate momente strângeți în „gentuță”.

Dar când este în colectivitate și îți spun câteva persoane dintr-o anumită zonă că ai un bebeluș dezghețat, cu mult lipici și charismatic, că este foarte organizată și sigură pe dorințele și deciziile ei, stai pe gânduri reflectezi și te gândești ca exagerează.

Apoi, cu altă ocazie, instructorul de înot care are la rândul său copii, încă de la prima ședință, rămâne uimit de personalitatea ei, de gradul de înțelegere, adaptare, comunicare și sociabilitate. O felicită categoric și o prezintă tuturor.

După 2 luni de abonament, are o rutină clară: intra în recepție salută doamnele de acolo, așteaptă să îi pună mami botoșeii și merge clar către cea de-a doua recepție pentru a înmâna abonamentul și a lua cheia.
În vestiar, se adresează fiecărei mamici care pășește ” Bună, doamnă/ Bye, doamnă”.

Când credeți că toate referințele acelea au fost exagerări, te dai doi pași înapoi și analizezi puțin.

Noul instructor o recunoaște pe Tina, iar după prima ședință îmi menționează și ea cât de bine comunică, înțelege și pune în aplicare, cum focusează cu privirea ochii interlocutorului. Nu mai zic că aleargă în recepție că la ea acasă, iar doamnele o răsfață cum pot mai bine.

Da, așa este Tina când mami și tati nu sunt în preajmă.

Misiunea ei este … de a fascina.