Credința cred ca se afla în sufletul fiecăruia, însă fala unora, ba chiar a preoților, pe mine, personal, mă face să fac doi pași în spate.

„Fă ce spune preotul, nu ce face acesta”, spune o vorbă…

Sunt botezată și am botezat-o pe Tina, strict pentru a noastră dorință și nu pentru că așa este bine. Însă, aceasta, a fost singura dată în cei 2 ani, în care Tina a cunoscut această „zonă”.

Am Biblia acasă, dar am citit doar un sfert. Am vizitat mânăstiri, ne-am închinat icoanelor și am purtat discuții interioare cu Dumnezeu. Am făcut și sfeștanii, acasă, atunci când am simțit.

Asta credința mea. Mi-a plăcut mult să citesc scurtele povestiri în școala primară  la ora de religie, mi-a plăcut mult doamna mea profesoară, însă am crescut și am înțeles ca viața este total altfel.

„Trecerea pe sub masă ” nu am nici cea mai mică idee ce înseamnă și refuz să caut informații. Cât despre post, spovedanie și împărtășanie, cred în necesitatea unei detoxifieri, fizice și spirituale, prin care eliminăm energiile negative, preluându-le, ușor și treptat pe cele pozitive. Spovedania cu alte cuvinte este discuția cu „psihologul” sufletului, prin care mărturisești „durerile” purtate, iar împărtășania, o văd că pe o răsuflare, o gură de aer după o scufundare în apă, o sărbătorire a conștiinței.

Motivul pentru care nu mă pot apropia, sunt aceste „personaje” care poartă straie „magice” și care se cred, ei înșiși, atotputernici, deși sunt simpli oameni,  două mâini, două picioare, care ajung în același punct: sub țărână, dar și din cauza multitudinilor de „conduite” total păgâne.

Nu accept acea linguriță, de argint, scufundată în „sângele Domnului”, igienic vorbind. Nu cred în toate acele pomeni efectuate, pentru că așa trebuie, pentru sufletele purtate de nori. Consider că totul se face atunci când simți și văzând toate filmele cu Iisus, pentru că nimeni nu L-a cunoscut fizic, în zilele noastre, nu cred absolut deloc că acesta atestă Coroanele și Crucile de Aur purtate de reprezentanții bisericii. Cred că se zvarcolește, văzând că, lăcașul sfânt, s-a transformat în obiect de fală.

Din acest motiv, din cauza acestor personaje, eu personal, îmi rezerv credința.   Mă gândesc că pe viitor, trebuie să îi prezint și Tinei această latură, dar este prea mică să înțeleagă, iar în această perioadă pandemică nici nu se pune problema.

Cât despre sărbători, le trăiesc fix așa, ca majoritatea oamenilor: fără încărcătură spirituală (cu excepția momentelor în care luam Lumina, în noaptea de Înviere), în rest, este despre reuniune, de mesele în familie.

Asta simt, iar criticile pot curge…