După acea viroza, a stat acasă o săptămână și jumătate. Mucii still there, care provoacă și tuse din când în când. Săptămâna trecută, a mers 4 zile. De săptămâna asta, Tina merge fără nicio problema în cladire, singură de mânuță și o strigă pe doamna educatoare. Săptămâna trecuta, plângea când o lăsam, dar era fericită când o luam, însă acum, a trecut la un nou level.

A început să manance singură, deoarece la început aplica șantajul sentimental, așteptând să i se dea să mănânce, dar acum este bine, chiar mai cere o porție.
În continuare, întâmpinăm problema somnului la pranz, deoarece este foarte obosita și refuză să doarmă. Am încercat să îi citesc, să îi cand, să o plimb în brațe, însă procesul este același: plânset, lacrimi, protest intens. Din acest motiv, mă gândesc serios, că are nevoie să doarmă acolo, să se acomodeze cu programul acela.

Ce a mai facut Tina? Pf … a avut o mica “altercație”. A vrut o jucărie de la “Mihai”, acesta a refuzat să îi ofere jucaria cerută, iar ea a luat-o cu forța și l-a împins. Doamna educatoare a intervenit, crezând că a aplanat conflictul. Dar, micul diavol, nu a uitat deloc, iar timp de două ore l-a șicanat constant la fiecare intersectare de drumuri. Acasă, i-am explicat că nu a procedat bine și ca este necesar să își ceară scuze a doua zi. Ajunsă la creșă, am întrebat-o de față cu doamna educatoare dacă știe ce are de făcut atunci când îl va vedea pe Mihai. Tina, a început să râdă, se făcea că plouă. A întrebat-o constant pe doamna educatoare unde e Mihai, până când acesta a sosit.

Ulterior, am primit mesaj “Misiune îndeplinită”, de la doamna educatoare. Mihai, i-a acceptat scuzele și a îmbrățișat-o.

Îmi doresc să fi învățat lecția.