
Î: Care sunt cauzele dificultăților în vorbire?
R: Tulburările de pronunție pot să apară ca urmare a malformațiilor organelor implicate în procesul de emitere a sunetelor (limbă, buze, maxilare, văl palatin, dinți). Copilul poate imita un model greșit de vorbire (al părinților/bunicilor/educatoarei etc). De la cele mai mici vârste ale copilului, părinții și bunicii pronunță defectuos cuvinte pe care copilul le repetă, pentru a se alinta. Până la vârsta de 4 ani, dificultățile de pronunție nu sunt problematice pentru că sunt datorate nematurizării aparatului fonoarticulator și sistemului nervos central, însă, după aceasta vârstă, copilul are capacitatea de a pronunța corect sunetele. Există și situații în care dificultățile de libaj sunt asociate cu un diagnostic medical de natură psihiatrică/neurologică.
Î: Cum se face diagnosticarea la copii?
R: Examinarea se face în cadrul cabinetului de logopedie și are ca scop stabilirea diagnosticului diferențiat, ceea ce presupune o analiză completă a limbajului, căci nu este suficient ca logopedul să determine sunetele afectate, el trebuie să determine și cauza tulburărilor de pronunție. Este foarte important ca părinții să participe la prima ședință de logopedie, pentru a oferi informații despre boli ereditare, malformații, eventuale boli infecțioase, dar și toate informațiile legate de apariția și evoluția limbajului (primele cuvinte, primele propoziții).
După discuția cu părinții urmează evaluarea directă a copilului, ceea ce presupune examinarea în planul limbajului în primul rând, apoi cognitiv și relațional. Evaluarea poate evidenția tulburări diverse de limbaj: deficiențe de înțelegere și exprimare orală, tulburări de scris-citit, mimică și articulare în timpul emisiei sunetelor.
Î: Există factori de risc?
R: În cazul băieților, tulburările de comunicare și vorbire sunt mai frecvente decât în cazul fetelor; Nașterea prematură; O greutate mai mică la naștere; Cazuri similare în familie; Existența unor probleme care afectează urechile, nasul sau gâtul; Malformații, boli infecțioase;
Î:Ne poți vorbi putin despre tulburările de limbaj?
R: Cele mai frecvente tulburări de limbaj la vârsta preșcolarității sunt:
· Tulburările de pronunție: este alterată pronunția unuia sau a mai multor sunete: dislalia, rinolalia, dizartria;
· Tulburările de ritm și fluență: balbismul, tahilalia (ritm accelerat al vorbirii) și bradilalia (ritm lent al vorbirii).
La școlari, cele mai întâlnite tulburări sunt în planul limbajului scris-citit (dislexia, disgrafia), dar și în planul abilităților de calcul matematic (discalculia);
· La copiii mici, de până în 3 ani, cel mai des întâlnit diagnostic este acela de întârziere în apariția și dezvoltarea limbajului;
Î: Cum decurge o vizită în cabinetul logopedului? În ce constau exercițiile?
R: O ședință de logopedie începe mereu cu exercițiile specifice de:
· miogimnastică, ceea ce presupune antrenarea și dezvoltarea aparatului fonoarticulator (organele externe ce participă la realizarea limbajului);
· respirație, educarea echilibrului inspir-expir;
· educare a auzului fonematic-discriminarea sunetelor;
· impostarea și emiterea sunetului, introducerea sunetului în silabe și cuvinte, iar, în final, consolidarea și automatizarea acestuia în vorbirea spontană;
În cabinetul logopedic atmosfera este una ludică, iar copilul este motivat de toate jocurile și jucăriile puse la dispoziție.
Î: Mulți părinți se îngrijorează când copilul lor la vârsta de 3 ani spune doar câteva cuvinte elementare. Au motiv real de îngrijorare?
R: Sfatul meu este ca atunci când părintele sesizează întârzierea în apariția și dezvoltarea limbajului copilului să apeleze la un specialist. La vârsta de 3 ani copilul ar trebui să poată purta o conversație simplă despre ceea ce se petrece în jurul său, poate să pună întrebări simple și poate să realizeze propoziții formate din 2-6 cuvinte, având în bagajul fonetic între 200 și 300 de cuvinte;
Intervenția timpurie are cele mai rodnice rezultate, prin intervenție logopedică și implicarea activă a părinților în programul terapeutic, copilul va reuși să treacă peste dificultățile apărute în planul limbajului și comunicării.