Tic-tac, Tic-tac, perioada CIC-ului se apropie de sfârșit

~2014~

Am bifat primele două acțiuni de pe lista mea: creșă si atingerea pragului de business owner. Iar acum mami se gândește cât de puțin mai este și revine la job.
Mi-am amintit acum trei interviuri tari, unul la care am participat ca recrutor și alte doua în care eram candidat. Am fost la multe, dar acum, doar pe acestea mi le amintesc.

Bun: Nu mai rețin numele companiilor în speță (de fapt nu doresc să le dezvălui):

1. Doamna recrutor, îmi povestea frumos cum ea nu susține programul prelungit la job, că respectă orarul angajaților, însă,  mare atenție: la sfârșit de an oferă o sumă de bani celor care au cele mai multe ore peste program, așa ei, demonstrându-și capacitățile.  Mda … și era vorba despre o multinațională. Asta fuse, end of story.

2. Recrutorul mă sună pentru a stabili un interviu, rămâne să-mi trimită e-mail cu invitația online, însă uită.  Seara, o altă colega mă contactează, rămân fair-play, spun că nu sunt interesată, doar să își anunțe colegul pentru acel e-mail. Ma sună iar domnul respectiv, se scuză pentru problemele cu adresa de e-mail, însă nu mai avea deloc idee cu cine vorbea și despre ce, mă asigură că își notează. Primesc email cu invitația,  la data menționată, ora, însă pe alt nume, ofer reply în  ideea în care nu era prezentată nicio semnătură nimic, doar adresa de e-mail era a unei femei. Evident, nu primesc niciun răspuns. În ziua interviului, primesc mesaj de confirmare, mesaj la care răspund ca doresc să anulam tot, ulterior doamna se scuză bla-bla. Surpriză mă sună și domnul, la ora stabilită. What? Nu avea nici cea mai mică idee, iar eu nici atât. 

3. Am stat de multe ori pe scaunul recrutorului, pe cealaltă parte. Un interviu mi-a rămas întipărit în minte: băiat de aproximativ 22 ani, abia îl puteam urmări, se agita pe scaun, avea o atitudine arogantă, fusese manager de cafenea, atenție, la 8 ani, recent întors de pe vas deoarece trebuia efectiv sa spele și pe jos, lucru care însemna muncă. În urma prezentării sarcinilor și vestimentației, mi s-a adresat: ” uitați-vă puțin la mine, îmi place să mă port așa, cambrat, dar dacă este de spălat pe jos, nu pot, am fost manager”. (1-0 pentru el, pentru ca acum povestesc de el, după atâția ani).

Ce vreau eu să subliniez? Ca este greu pe ambele părți, unii își doresc atât de puțin, iar alții atât de mult. Găsiți-vă echilibrul, dragilor, stabiliți exact care vă e scopul, puneți în balanță ce știți să faceți, ce vă place și celelalte extreme. Organizați-vă și acordați importanță fiecărui moment, detaliile fac diferența, iar promisiunile trebuie respectate. Am fost și la interviuri la care mi-aș fi dorit sa merg mai departe, dar nu a fost asa, să nu mă înțelegeți greșit. Asumați-vă cunoștințele, însă nu va lăsați călcați în picioare, pentru că atunci demnitatea s-a dus. Iar voi, care profitați de pe urma unora care muncesc cu mare plăcere, vă spun doar așa: Rușine!
La job cucerește, dar lasă-te și cucerit. Este fix ca în dragoste. Iubire pe ambele fronturi.

Eu sunt Alexandra și îmi place organizarea, îmi plac respectul, conduita, sinceritatea, profesionalismul, dezvoltarea continuă.  Pe scurt, îmi place frumosul și ador să  îmi simt sufletul că strălucește, să emane și acapareaze.  Semăn frumusețe pentru a aduna iubire.

Ma înclin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s