De acest 8 Martie, m-am gandit sa nu iti mai ofer nimic, nu iti voi cumpara niciun cadou, nicio floare, nimic! Am cumparat doar cuvinte si curaj … Ah, da! Si sange, pentru vene.

La ce bun toate astea? In a-mi asterne ganduri pentru o femeie care si-a pus sufletul, mintea si corpul la bataie pentru a da nastere unei inimioare, sange din sangele ei, trup din trupul ei, care s-a pus pe locul doi, sau trei sau chiar patru dupa al ei copil, a sa familie. Copil caruia i-a oferit nu sapte clase, ci o mie, o educatie de sute de mii de milioane de miliarde. Un copil care s-a format si de care esti mandra, DA draga mama, datorita tie, datorita batailor inimii tale, datorita mintii tale deschise, datorita prieteniei de care mereu ai dat dovada, datorita sfaturilor tale bune, datorita intregii tale fiinte.
Multumesc ca existi.

Se spune ca parintii sunt alesi de copii, ei bine, cred ca nu puteam alege mai bine de atat. Mi-as dori ca timpul sa uite de existenta noastra, sa se opreasca in loc pentru noi, sa fim exceptiile lui.

Multumesc pentru tot mama, pentru rabdarea pe care o ai, deoarece deseori gresesc ridicand tonul la tine, pentru purtarea discutiilor in contradictoriu cu tine, desi uneori, repet, doar uneori, ai dreptate. Iarta-ma pentru durerea cauzata la nastere, iarta-ma pentru noptile nedormite din cauza mea, iarta-ma pentru picioarele amortite de la atata leganat, iarta-ma pentru noptile pline de griji din cauza febrei, iarta-ma pentru cearcanele cauzate, iarta-ma pentru rujul rosu de pe pereti, pentru perii albi scosi de alimentatia mea problematica, pentru toate scutecele pe care a trebuit sa le speli, pentru timpanele sparte din cauza prestatiei mele pe melodia lui Whitney Houston – I will always love you”, pentru toti pantofii cu toc distrusi, iarta-ma pentru acea injectie cu penicilina pe care a trebui sa o suporti pur si simplu pentru a face si eu injectia, iarta-ma de rusinea prin care ai trecut in acea vizita in care am omorat toti puisorii de gaina, pe care i-am aliniat in gard, cu exceptia unui singur pui care era bolnav, iarta-ma pentru lipsa confidentialitatii – cuvintele transmise de acasa la gradinita cu privire la poeziile lungi, iarta-ma categoric pentru “doi-ul ala oblic” care nici azi nu imi iese, iarta-ma pentru toate animalele pe care a trebuit sa le gazduiesti si pe care a trebuit sa le ingrijesti, iarta-ma ca uneori m-am suparat pe tine din fel si fel de prostii, copilarii.

Si ii multumesc lui Bibi ca m-a invatat aceasta poezie, care m-a scapat de “supararile” tale: “ Mama draga, te iubesc, / Nu ma bate cand gresesc! / Eu sunt mic, neastamparat, / Nu-mi dau seama tot ce fac. / Ia adu-ti tu bine-aminte / Oare tu ai fost cuminte? / Cate rele ai facut / Mama ta nu te-a batut.”

Imi pare rau ca nu iti arat in fiecare zi, ora, minut, secunda, cat insemni pentru mine. Imi pare rau de raceala cu care sunt “inzestrata” si care nu ma lasa sa ma manifest, imi pare rau ca nu iti pot indeplini toate dorintele, visele, imi pare rau ca te mai supar in continuare, dar asta e frumusetea lucrurilor, asa le apreciezi mai intens atunci cand apar.
Si daca ai avut vreodata indoieli ca nu ai fost o mama buna, am se contrazic si am sa te cert.

O mama nu poate fi judecata de toate actiunile sale, de toata iubirea pe care o poarta pentru al sau plod, nu ai cum sa o desconsideri desi te-a sufocat uneori cu dragostea ei desi mereu iti pregateste mancare ca si cum vin razboiul si seceta.

Ea este mama. Eu am ales-o.

LA MULTI ANI MAMA!
Cu toata dragostea din univers, Alexandra