1 Martie = Etapă nouă

1 Martie. Nu am nevoie de mărțișoare. Mărțișorul meu, azi, este ea. Curajul ei și tot ce emană.

Ce i-am oferit noi azi? Socializare, șansa de a se dezvolta și mai mult, șansa de a fi înconjurată de copii, pentru ca mami nu are studii și da, recunosc, mă simt depășită de ea, de aproximativ 3 luni. Depășită în sensul în care, deși caut informații pe diverse grupuri și pe Pinterest, nu știu ce să abordez cu ea, deoarece este un burețel dornic de învățare și cunoaștere.

Sper sa fie o etapă frumoasă, dragă, așa cum ne-am dorit.

Am pregătit-o din timp pentru asta, i-am povestit des despre tot ce înseamnă această „creșă”: copii, joaca, desen, pictura, cântec, dans, somn, mâncare.

Eu, nu am plâns, dar am fost emoționată, în sensul bun, emoții constructive, emoții pentru noul ei start.

Ea, ușor timidă. Am asteptat 10 minute pentru a vedea cum ceilalți intrau în „casuță”, momente în care a refuzat categoric să li se alăture. Și-a luat câteva baloane de afară și s-a aventurat singură, pășind scară cu scară, fără să realizeze că a acceptat provocarea vieții.