Tot citeam o mică parte din experiențele nașterii, fie naturală, fie cezariană, însă nu știam exact „cu ce se mănâncă” și evident, mereu prezentate succint. Apoi, „experimentând” sentimentul, am început să mă întreb daca este totuși, un subiect tabuu?

Vă povesteam că după 12 ore de travaliu, nu am reușit să nasc natural,  după 12 ore, tot grad 1cm dilatație.
Nu am simțit deloc când mi s-a făcut anestezia, a fost necesar să stau arcuită cumva, însă contracțiile erau groaznice. Nu am rămas cu niciun fel de durere, de spate sau de cap, totul a fost ok.

Despre cezariană, operație reușită, în  urma căreia am căpătat un zâmbet.
Am avut sondă, pusă imediat după ce m-au anesteziat, de care am scăpat a2a zi. A fost amuzant. O întrebam pe mama cum fac sa merg la baie daca am nevoie, iar ea îmi spunea: „Pai ai sondă și deja exista pipi”. What? Cum? N-am simțit nimic”. Well, da, nu ai senzații și nici nu știi.
După operație, de fapt încă din timpul ei, am avut o senzație de frig puternică, efectiv îmi tremurau dinții, tremuram cu totul fără a mă putea opri.

Apoi, recunosc ca ușor ușor, durerile își făceau simțite prezența, însă am cerut calmante, iar totul a fost ok. Seara, a fost nevoie să încep să mă mișc de pe o parte pe alta, iar la prima schimbare, m-a ajutat o asistentă.

A doua zi, mi-au făcut igiena, mi-am luat la revedere de la sondă și a și apărut brancadierul, care m-a anunțat că mă va duce în salon și că va trebui să mă ridic, iar el mă va ajuta, însă să mă aștept la amețeală. Așa a fost, o senzație ca și cum cineva m-a rotit rapid cu capul în jos și înapoi.

Ajunsă în salon, am decis c! nu voi sta în pat și ca o voi aștepta pe EA (îmi spuneam în gând că trebuie să mă mișc cât mai mult, să mă plimb și să mă vindec repede – citisem treaba asta). Mi-au adus-o în maxim o ora și de atunci mi-am luat rolul în serios. Doctorul a venit la vizită, mi-a dat pansamentul jos și mi-a spus să mă spăl cu apă și  săpun  și se va vindeca rapid, fără a avea nevoie de alte creme. Și așa a fost.
La ora prânzului, am mers aproximativ 300 metri pentru a semna niște hârtii și tot așa, ușor ușor începeam să îmi revin.

Încă un aspect pe care nu îl știam a fost constipația și continua stare de balonare. Începând de atunci, timp de 3 luni aproximativ, primul disconfort menționat, m-a urmărit.

Rezidenta mi-a spus ca picioarele se vor umfla, lucru care s-a și întâmplat. M-am internat având papuci reglați la gaica numărul 2 (pentru ca în luna a9a, doar papucii îi mai suportam) și m-am întors acasă cu ei la maxim, la a 5a, ultima. Picioarele și-au revenit în aproximativ 5 zile.

Încă un aspect enervant a fost mirosul de după operație, care a durat aproximativ 2 săptămâni, eliminând astfel substanțele. Indiferent de cât de des făceam duș,  chiar și de 3 ori pe zi, el mă urmărea.

Mi-am revenit rapid, cu ridicatul a fost mai greu, dar a trecut. În 2 luni eram ca nouă, la 2 luni jumătate m-am apucat de sală, ca idee.

Asta a fost experiența mea vis-a-vis de cezariană. Astea au fost aspectele pe care le-am descoperit singură și despre care nimeni nu vorbește și nu înțeleg de ce. Acesta este firul lucrurilor, etapele de vindecare.

Nimic nu este imposibil, frica este naturală, iar durerea nu este atât de greu de suportat pentru că este pe bune: când am avut-o în brațe, creierul a paralizat orice disconfort. BAFTĂ!

Foto: Pinterest.com