Există situații în care copiii sunt afectați de relația defectuoasă dintre mamă și tată.
Așadar, azi, m-am implicat și am creat un articol-interviu cu Georgiana.
Sper să vă ajute.

Î: Cât de afectați sunt copiii într-o relație care nu mai merge?
R. Psiholog: În primul rând, cred că este important să ne gândim ce înţelege fiecare persoană prin această relaţie care nu merge, care nu funcţionează. Atunci când copilul este expus unui mediu în care există violenţă verbală şi fizică, atunci cu siguranţă el poate fi afectat din punct de vedere emoţional. Indiferent de vârsta copilului, este nevoie să avem în minte acest lucru: Interesul superior al copilului. O relaţie de cuplu care nu funcţionează şi un mediu familiar negativ pot genera copilului teamă, nesiguranţă, stimă de sine scăzută, randament şcolar scăzut, dar şi tulburări emoţionale precum anxietatea şi depresia.

Î: Ce ar trebui să facă părinții?
R. Psiholog: În funcţie de fiecare caz în parte, fie că vorbim de un posibil divorţ mutual, fie că vorbim doar de conflicte care “aparent” trec de la sine, este important ca părinţii să nu îl expună pe copil la violenţă fizică sau verbală, iar conflictele de cuplu să fie rezolvate doar de către ei doi, în absenţa copilului. De asemenea, recomand psihoterapie de cuplu sau/şi psihoterapie individuală.

Î: Dar când se produce separarea, cum gestionam timpul petrecut în împreună, dar timpul în doi?
R. Psiholog: Aici apare o perioadă de suferinţă emoţională, deoarece părinţii au acest sentiment că au eşuat, că nu au fost suficient de buni în a le oferi propriului copil siguranţa şi stabilitatea necesară. Separarea părinţilor este o perioadă în care se produc schimbări importante atât pentru ei cât şi pentru copil. Despărţirea părinţilor este ca un şoc pentru copil şi pot apărea următoarele tipuri de probleme emoţionale/tulburări: teama de abandon, negarea, sentimentul de neputinţă, vinovăţie, depresie, anxietate, deziluzie, coşmaruri etc.
Chiar dacă un cuplul se desparte, ei râmăn în continuare părinţii copilului şi este nevoie să petreacă timp de calitate împreună, chiar dacă relaţia lor amoroasă s-a intrerupt.Ştiu că pare ireal, deoarece în România, rata abuzului fizic, verbal şi psihologic este la cote mari, iar de obicei divorţurile lasă râni adânci şi traumă, însă normalitatea, este următoarea: gestionarea timpului, gestionare emoţională, astfel încât să ţinem cont de interesul superior al copilului.

Î: Ce facem pentru a-l face pe copil să înțeleagă situația fără să sufere?
R. Psiholog: Este important ca părinţii să discute împreună cu propriul copil şi să adapteze un limbaj în funcţie de vârsta acestuia în care să i se explice modul în care se vor desfăşura lucrurile de acum încolo. În general, un copil care asistă la un eveniment precum divorţul, îl face pe acesta să se transpunsă într-un rol de salvator. Copilul vrea să salveze situaţia deoarece el doar aşa crede că îşi poate primi înapoi hrana afectivă de la părinţi şi doar aşa îşi poate continua propria dezvoltare. Copilul face de obicei acest lucru cu părintele care simte el că este cel mai afectat de situaţie. În această perioadă de criză, este important ca părinţii să fie atenţi la nevoile emoţionale ale copilului, la tendinţa lui de loialitate cu unul dintre părinţi, deoarece este necesar ca el să înteleagă că nu există un părinte rău şi unul bun.

Î: Dar dacă avem situația în care copilul este agresat? Ce traume pot apărea? Sau dacă el este martor la traumatizarea fizică a mamei? Cum lucram apoi cu stima de sine, încrederea copilului?
R. Psiholog: Orice persoană care sesizează abuzul trebuie să raporteze acest lucru la protecţia copilului.
Exact cum spuneam mai sus, atunci când abuzul fizic, emotional şi verbal este prezent, copiii pot dezvolta: probleme de ordin emotional, pot da dovadă de randament şcolar scăzut, riscul suicidar poate fi şi el prezent, tulburări gastro-intestinale, somatizări, coşmaruri, dificultăţi de concentrare, tulburarea de stres posttraumatică, tulburări alimentare etc. Dacă acesta a fost expus unui astfel de mediu nefavorabil pentru dezvoltarea lui emoţionalăp, este necesară intervenţia de specialitate şi anume psihoterapia .

Î: În cazul separării, cum facem integrarea într-o nouă familie, făcând acceptarea noului tată sau mamă?
R. Psiholog: Pentru a face întreg tabloul mai uşor de gestionat este nevoie să ştim că un copil are o singură mamă şi un singur tată. Copilului i se poate prezenta noul partener de cuplu, însă nu este recomandat în acea furtună şi perioadă de criză de început, deoarece copilul oricum trece printr-o perioadă de confuzie, de teamă, nesiguranţă. Este nevoie ca un copil să fie protejat din punct de vedere emoțional cât mai mult posibil.

„Dacă voi reuși să luminez măcar o singură copilărie tristă, atunci voi fi realizat cât de cât ceva în viața mea.” Astrid Lindgren