Ma îmbărbătez și îmi spun că o să fie bine.
De ce mă frământ? Pentru ca din mai, sunt „back in business”. Și nu mi-e teamă de job, îmi este …. grea acceptarea. Diger greu timpul, aproape 2 ani s-au prelins cu o rapiditate fantastică.
Deși am găsit creșă, deși am încredere în ea, că se va acomoda și că îi va plăcea, mie îmi este greu. Este fix ca la înțărcare, copilul accepta, însă problema este la mamă.
Am început sa citesc, pentru restabilirea personalității mele, am încercat să meditez pentru a ma reinventa. Am în plan parcurgerea unui curs, însă după începerea creșei, sper să-mi iasă.
Dupa primele doua luni de stat acasă cu Lady Ti., abia așteptam să revin la munca. Îmi lipseau oamenii, socializarea, activitatea. Apoi, m-am acomodat. De fapt, nu a fost deloc ușor. Dacă, până atunci, viața mea era un cerc, acum acel cerc și-a perforat un perete și a descoperit o nouă direcție, încă un drum, o direcție despre care am învățat  enorm, deoarece pașisem în necunoscut, într-o zona distinctă, pe care, până atunci nici nu am înțeles-o, nici nu voiam să o înțeleg vreodată: zona copilului.
Cei doi ani, nu au fost o suspendare de activitate din punctul meu de vedere, cei doi ani au fost efectiv o extindere. Am învățat constant, zilnic, m-am temperat, am luat hotărâri, am avut răbdare, testându-mă și evaluându-mă în mod constant, nu doar anual.
Sunt entuziasmată, mi-e dor să socializez, mi-e dor de costume, mi-e dor de machiaje, mi-e dor de acea Alexandra. Mi-e dor de acel timp. Însă mă întorc încrezătoare și dornică  de acțiune, mă întorc mândră de mine, mă întorc într-o versiune îmbunătățită, pentru ca, surprinzător, acea autostradă descoperită, lângă cercul meu, mi-a acordat o șansă diferită, astfel obținând un grad mai înalt de personalitate.
Vreau ce este mai bun, vreau să radiez, vreau sa am satisfacție, să zâmbesc și să fac ce-mi place, înconjurată de oameni. Se spune că felul în care îți conduci echipele, este felul în care îți vei crește și copilul: încredere, relaxare, împărtășire, limite, bucurie și nu numai. Nu știu cât am făcut pentru echipele anterioare, însă, am pus suflet în ambele cazuri, iar copilul mi-l văd fericit, semn bun, cred.
Vreau să îi transmit și ei aceste sentimente, să  mă vadă fericită și mulțumită, pentru a-și seta un target pe viitor, să iubească, să triumfeze, să evolueze și să se auto-depășească.
Eu îi voi fi exemplu, involuntar și necontrolat.

Să ajungi la desăvârşire. Nimeni nu se naşte perfect. Cu fiecare zi te desăvârşeşti în fiinţa ta ca şi în profesiunea ta, până ajungi la capătul unei perfecţiuni la care aptitudinile sunt complete iar însuşirile alese, dezvoltate.

Baltasar Gracian