ADN = acid dezoxiribonucleic, format din molecule organice complexe. Se gaseste in fiecare celula a fiintelor vii si este esentiala pentru identitatea fiecarui organism.
ADN-ul este o polinucleotida, mai exact un compus in structura caruia se repeta un set limitat de nucleotide si este definit ca un copolimer statistic. Structura ADN-ului este unica.
Chiar si gemenii sunt diferiti, in mitologia greaca, Apollo (zeul luminii, zilei, al artelor si al Soarelui) si Artemis (zeita vânătorii si a Lunii) sunt doi poli opusi ai aceleiasi realitatii.
Genele microbiene contribuie mult la formarea trasaturilor umane. Watson si Crick au descoperit ca ADN-ul are doua catene, rasucite ca o spirala, formand dublu helix. Fiecare cromozom  este un fir unic, iar pe masura ce acesta se infasoara sau desface, fiecare cromozom poate varia ca forma, pornind de la formatiune de tip filament, larg desfasurata, atunci cand indeplineste un rol, pana la o masa dens impachetata, atunci cand se apropie momentul divizarii celulei. Impachetarea detine 1 metru de spirala de ADN si se situeaza in nucleul unei celule. Fiecare treapta, de acest gen, masoara 3.4 angstromi. Fiecare dintre aceste trepte reprezinta doar una dintre cele 3 miliarde de litere care compun manualul crearii si dezvoltării fiintei umane.

Am decis sa va fac o introducere „stiintifica” pentru a intelege ce este Omul, ce este Unicitatea. Daca suntem diferiti, nu este nimic gresit, ba din contra, completam tabloul, fiecare minus al tau este acoperit de plusul meu, si invers.
Ma intreb ce preferi: Inghetata de vanilie sau de ciocolata? Pepenele rosu sau galben? Laptele de vaca sau capra? Cafeaua cu zahar sau simpla? Iti place marea sau muntele? Iti plac nonculorile sau culorile? Iti plac pisicile sau cateii?
Si as putea continua cu miliarde de intrebari, la care fiecare individ va obtine un scor.
Nu este deloc gresit ca eu ma regasesc in literatura, iar tu in stiintele exacte, insa impreuna construim un castel cu o arhitectura memorabila.
Regula de aur a parintilor este sa nu compare sufletelul lor uman cu un altul. Nu este o eroare ca el vorbeste de la 1 an, iar al tau a inceput la 2 ani, sau ca el mananca broccoli, iar fratelui sau nu ii place, ca lui ii place sa faca puzzle-uri, iar surorii sale ii place muzica.
Am participat la cursuri de puericultura, ne-au explicat multe, eram pregatita de examen, invatasem tot, teoria… In perioada sesiunii, am picat! Media totala, din 10, am obtinut 4, in rest, viata bate filmul, iar unicitatea isi spune cuvântul.
Copila mea,  s-a regasit in al IV- lea trimestru. Cand toti ne povesteau, sa nu ii tinem in brate mult, sa ii punem sa suga activ 15 min, la noi a fost pe dos: nici cand am ajuns la intarcare, ea nu sugea activ 15 min, cat despre brate, avea nevoie de mine, de mama ei, de bataile inimii pe care le stia, de pielea si mirosul mamei ei, pentru ca intr-o lume necunoscuta, plina de semne de intrebare, a avut nevoie de ajutor pentru adaptare. Este mirific, acum, citind trecutul, analizand situatiile, acum realizez cat de norocoasa am fost: ma simt atat de utila, protectoare, importanta, ma simt o zeita care a spulberat tot in calea ei, ma simt o gladiatoare, eu i-am fost mangaierea, eu i-am alinat foamea, eu am linistit-o, eu am dezmierdat-o, eu am fost TOTUL.
In lumea noastra, e dificil inceputul. Gandeste-te la tine, de maine pe o alta planeta fara nicio cunoscuta, in intuneric, in frig, luptandu-te sa supraviețuiești. Cum te simti?
Lectia pe care am avut-o de invatat, a fost adaptarea si acceptarea. Sa o accept fix asa cum este, sa nu o grabesc, sa iau lucrurile ca atare, fix cum vin. Eu sunt adultul si eu trebuie sa ma mulez.
Va indemn sa nu „ii mai aratati cu degetul”, chiar si in gluma, sau sa va faceti griji, fiti acolo pentru ei si hraniti-le sufletul dupa nevoile lor, nevoi unice.
Sunt purtatori de celule, de viata, de zambet, de bucurie, de emotii, de libertate.
Nu le taiati aripile!

Surse: Wikipedia, Scientia, Synevo

Foto: Pinterest.com