Revin la subiectul meselor Tinei.
V-am spus ca nu a fost blw de la inceput, relativ combinat, pentru ca si mie mi-a fost teama de inec, gag etc.
M-a facut sa prind curaj o mamica, atunci cand imi povestea cat de minunate sunt mesele lor, fiecare vazandu-si de farfuria sa.
Am primit multe mesaje, de felicitare, pentru stilul ei de a manca, dar sa stiti ca este meritul ei, deoarece mananca aproape orice. Iar in spatele rezultatului, a fost multa: curatenie – Haine la spalat dupa fiecare masa, scaunul curatat, spalat pe jos, uneori si frigiderul si usa si peretele si mobila. Iar cu ea, la dus!
Nu imi placeau copiii mozoliti, nu intelegeam de ce parintii ii lasa, de ce ii pozeaza asa, dar cand am descoperit scopul, go ahead!
Abilitatile ei au crescut usor usor, manuirea tacamurilor, motricitate in  prinderea diverselor preparate, inclusiv a firimiturilor mici – mici. In schimb, nu am avut pe masuta sau scaunel jucarii, nu am avut niciodata televizor sau tableta/telefon si nu am facut „avionul”.
Acum, nu ma inchipui in postura de a o hrani, eu, continuu cu lingurita si in plus, asta ar inseamna sa mancam pe rand. Cunoscand beneficiile, masa linistita in trei, independenta ei, as luat-o de la capat in acelasi stil, dar de data asta din prima luna.
Cunosc copii hraniti de catre parinti la 5 ani. Nu ii condamn, doar ca nu este stilul meu.
Manaca ce vrea, cat vrea, bea apa cand vrea in timpul mesei, fara sa o oblig in niciun fel.
Mananca foarte curat cand ii este foame, este atenta si serioasa, iar cand se satura: incepe spectacolul. Acum am inteles asta si ii iau farfuria.
Cand doreste ceva anume, imi cere, sau daca mai vrea o portie, o primeste. Nu o asez la masa fara sa o intreb daca vrea sa manance si daca ii este foame, ii respect dorinta indiferent. „Altul, Apte – lapte, Pi -paine, Api – apa „, ne intelegem. O atentionez ca mancarea frige putin si incepe sa sufle.
A avut tacamuri langa de la inceput,  a invatat singura sa inmoaie painea in sosuri si sa bea zeama ciorbitei folosind castronelul.
Asta e genul meu.