Ma gandesc ca am nevoie de doua cutii, de doua!
Vreau sa-mi sortez cu grija elementele din viata: o cutie cu lucruri native, minunate si una cu lucruri motivationale.
Pe amandoua, le voi pune la loc de cinste pentru ca, in ele se vor regasi etape importante din viata, bune si mai putin bune, etape de pe urma carora, imi place sa cred ca, am invatat ceva si in urma carora m-am dezvoltat. Am avut limite pe care am simtit ca le ating si ca le depasesc, am fost uneori fortata sa o fac, dar dupa am explodat de satisfactie: am reusit! Am iesit din bula mea de confort, iar asta e dovada de maturitate, cred.
In prima cutie vreau sa pun: dragostea, zambetul, fericirea, familia, succesul, armonia, distractia, aer liber si viata.
Iar in cea de-a doua cutie asez emotiile puternice: tristetea, lacrimile, dezamagirile, persoanele cu impact asupra mea, certurile, stresul, agitatia, sanatatea subreda si peste toate, la loc de cinste, asez timpul. Este cel mai puternic, iar pe el nu il pot fenta in niciun fel.
Se spune ca o etapa noua, asa se incepe, facandu-ti ordine intre lucruri, ganduri, sentimente.
De cand o am pe Ti, observ ca renunt cu lejeritate la multe obiecte, haine, le scot din uz usor, fara regrete, pareri de rau. Cred ca asta este un pas urias si ceva imi spune, ca, probabil, nici spatiu nu mai este. Si asta e valabila si pentru oameni, cand spatiu nu mai este simplica-ti singur „peisajul”.
Dar asta vreau de la anul urmator, sa am intelepciune si sa gasesc bogatie in toate lucrurile marunte si pentru ca stiu clar, pentru ca m-am lamurit facand retrospectiva multor situatii, in spatele oricarui sut in fund se afla un motiv intemeiat, pe care il voi descoperi in timp, dupa linistirea apelor.