Am citit des postari ale mamicilor, care povesteau cum le citesc bebelusilor chiar de la 3 luni, iar ei stau cuminti si asculta.
M-am simtit ba aburita, ba frustrata. Eu i-am prezentat prima carte la 6 luni. A rontait-o, a lins-o, iar cand incercam sa citesc doua cuvinte, iar imi ataca lectura.
Ma rog, recunosc ca nu era o carte cu imagini mari, dar oricum, cred ca era totusi prea mica.
I-am lasat zilnic carticelele in preajma, pe care sa le rontaie bine-bine, apoi animalutele au fost super atractia si cartile cu sunete.
Acum, ii pot citi maxim doua minute, insa mai bine ii povestesc. Mama face lectii dupa ce adoarme Graunta, iar apoi i le relateaza.
Asa a fost cu Pele. E fascinata de el. Stie povestea pagina cu pagina.
Orice mama ii lauda cioara, dar mai cred ca este si ideea de uimire, pe care o am, deoarece, inca de la nastere, aveam impresia ca bebelusii sunt precum niste catelusi si atat, ea fiind singurul copil.
Acum rasfoieste cartile cu povesti, le-a digerat pe cele cu animale. Se plimba prin casa cu ele, dintr-o camera in alta si le citeste in limba ei. O tin acaparata chiar si 15 minute, lucru wow pentru mine.
Asadar Pele, dragule, esti primul care i-a intrat in suflet.
Ti, te imbratiseaza!
( Scuzati vestimentatia, doar ce terminase gustarea si nu apucasem sa o schimb)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s