Mi-ar fi placut sa gasesc manualul alaptarii si al intarcarii, pas cu pas descrise amandoua.
Mi-ar fi placut sa-mi spuna cineva, ca desi sunt diametral opuse, sunt atat de asemanatoare, pentru mine, prima a inceput dificil, iar cea de-a doua s-a terminat sfasietor.
Am avut parte de al IV-lea trimestru, lady T. s-a adaptat greu la viata extrauterina, stand non-stop in brate. Plangea cum o indepartam de la san, plangea cum o lasam in patut, plangea… Pielea mea, mirosul si sanul o relaxau, o calmau. Desi toata lumea imi spunea: “nu ai lapte suficient, din acest motiv plange”, “ da-i lapte praf la fiecare masa”. Am spus nu, am insistat, am aflat ca are fren, din acest motiv si groaznicele mele dureri la atasare. Nu am apelat la consultant, am citit si m-am documentat. Asadar, mamico, asculta-ti instinctul, simte emotiile bebelusului, ai rabdare si invata sa-i cunosti nevoile.
Dupa 3 luni, lactatia, s-a instalat si laptele era furnizat pe ecuatia simpla ”cerere-oferta”. Acum gata, sanul, pana la 1a1l, a tinut locul dragostei, alinarii, frustrarii, supararii, foamei, durerii, odihnei, sanul a fost totul, a fost viciul bebelusesc, viciul ei, pentru care m-am simtit extrem de vinovata, pentru ca… i l-am rapit. Mi-am dorit o intarcare blanda, dar nu am reusit, emotiile au fost prea mari, iar lady T. prea puternica incat o si vedeam in “filmul din campul vizual” cum efectiv ma “maltrateaza” cerandu-si drepturile. Asadar a mers pentru prima data la mama, 7 zile si 6 nopti, in care a stat departe de noi, 190 km ne desparteau pentru prima data. In prima seara, s-a trezit din ora in ora, o adormea la loc plimband-o, in brate, apoi s-a trezit o data pe noapte cerand apa. Asadar, cu o putere de nedescris, s-a acomodat uimitor de repede. Eu, cu febra si frisoane groaznice, timp de o noapte, pe care le-am remediat cu masaj, lecitina, paracetamol si foarte mult ceai de salvie. Revederea? Cu lacrimi in ochisorii micutei. Da, la doar 1a1l, emotiile au coplesit-o. Acum cand vede sanul, spune singurica “Nu e”, „Apte”, „Bebe”, iar uneori il mangaie.
Partea grea a fost cand am ajuns acasa, surpriza: bebe nu putea sa adoarma ziua, inainte adormea doar la san, iar plimbata in brate zilnic de 3 ori pe zi,12 kg, era chiar dificil. Psihic, pe mine m-a doborat aproximativ 2 saptamani, pana ne-am creat iar un program, o rutina. Deoarece acum trezirea este la 07:00, fiindu-i foame constant, a trecut de la 2 reprize de somn la una singura, au mai aparut 2 dinti, a fost in plin puseu, a avut Roseola, ulterior bronsolita din cauza sistemului imunitar scazut, imaginati-va voi tabloul…. Ce ma bucura, este ca, prin exercitiu si multa rabdare, ziua adoarme pe mine, leganand-o pe scaun, iar seara: adoarme singura! Da, singura am zis! Isi ia la revedere de la toate animalele din pat, le pune la somn, TV-ul pe radio, lumina de veghe si se cuibareste langa mine, pe mana mea, si adoarme, pana dimineata, trezindu-se uneori pentru apa pe timpul noptii, dar adoarme inapoi instant.
S-a dezvoltat enorm! Are multe noi achizitii care au aparut in urma puseului si toate cu o nota de independenta. Acum, stie sa imite 20 de animale, stie o multime de cuvinte, raspunde la diverse intrebari, stie sa ma faca sa inteleg ce doreste, sa arate, poate intelege, stie ce este dragostea, pupandu-ne zilnic de cel putin 100 de ori si imbratisandu-ne puternic, stie cum o cheama, cati ani are, stie sa cante si sa danseze si as putea continua lista …
Am avut rabdare si am invins impreuna❤️
Avertisment: Poza nu este despre nuditate, este o poza de suflet cu incarcatura emotionala peste limitele admise!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s